Școala părinților

“Suntem o familie cu 2 copii: o fetiță de 1 an și un băiețel de 3 ani. Gelozia băiețelului pe surioară, l-a făcut să aibă un comportament violent față de sora lui și să fie agresiv verbal cu noi părinții. Școala părinților m-a ajutat să înțeleg ca e important să petrecem timp cu băiatul, să îl asigur că este foarte important pentru noi, ca și părinți. Soțul meu a început să petreacă mai mult timp cu el în parc, la joacă, la gradina zoo și alte activități, lucru ce i-a oferit băiatului nostru siguranța că noi îl iubim și nu l-am înlocuit cu sora lui, așa ca el și-a schimbat comportamentul față de sora lui și de noi.”

“Sunt mamă singură cu 3 copii, cel mare are 7 ani și a devenit neascultător, obraznic, nu dorea să învețe, se comporta urât cu frații lui, îmi tot zicea că nu are nevoie de frați și că nu petrec destul timp cu el. Chiar dacă eram aglomerată, am vrut să particip la Școala părinților ca să-mi rezolv problema, pentru că eram foarte stresată și sufeream din cauza asta. Deși mi-a fost foarte greu, părinții mei mă ajutau financiar și veneau la mine, ca să stea cu nepoții.  Atunci eu reușeam să-mi fac cumpărăturile și să particip la cursuri. În timpul asta, am învățat cum să investesc timp și să-mi exprim afecțiunea prin cuvinte, îmbrățișări, încurajări, aprecieri. Mi-am făcut timp să-l ajut la teme, să ne jucăm împreună și să petrec timp doar cu el. Așa am reușit să trec peste perioada asta, și să mă bucur de copiii mei, chiar dacă nu-mi este ușor.”

“Avem doar o fata de 15 ani, deși ne-am dorit mai mulți copii, nu s-a putut din pricina stării de sănătate a soției. I-am oferit fiicei noastre tot, era răsfățată și de bunici, am investit în școala ei mulți bani ca să-i oferim o educație, era premiantă. Totul a fost bine, până a ajuns la liceu, când s-a îndrăgostit și a început să chiulească de la școală,să nu mai învețe , să vorbească urât cu noi, să nu ne mai asculte, făcea doar ce vrea și avea nevoie doar de banii noștri. Ne simțeam groaznic, dați la o parte, am pierdut tot controlul asupra ei. În disperare, am apelat la Școala Părinților, și am înțeles că noi, ca și părinți, am făcut greșeli mari: noi doar am oferit fără să o învățăm să devină responsabilă  acasă, la școală. Atunci am decis să nu-i mai oferim bani și am lăsat-o să suporte consecințele pentru ce a făcut. Când am făcut lucrul asta, prietenul a părăsit-o, el fiind cu ea doar pentru banii pe care-i primea.  Apoi, în timp, relația noastră s-a îmbunătățit, și chiar a ajuns să-i pară rău că ne-a făcut să suferim.”